O alta poveste :3

De cateva zile ma gandesc la el si cum sa exprim ceea ce simt, "sentimentele". Imi suna ciudat. De ce?
Mi-am pus in gand ca numai ma indragostesc. De unde? A aparut el.
Pot spune ca l-am vazut acum, aproximativ 3-4 ani, sper sa nu exagerez, pentru prima data. Pur si simplu, nu il cunosteam, nu aveam nimic cu el, ii stiam doar numele si ... nu il suportam.
Timpul a trecut, si iata-ma aproape majora :D eee... daa!! Sa nu ne abatem de la micul meu, cum sa-i spun ... "Discurs pentru el" ,pentru a incerca sa-l fac sa inteleaga ce simt!!!
Stiu ca in fiecare vara statea la bunici lui, pana anul acesta, cand s-a transferat la liceul unde invat si eu.
Sa continui, zilnic mergeam impreuna, cu timpul a devenit simpatic, fara sa-mi dau seama ma atasasem de el. Cel mai mult imi placea rasul lui!
Totul a inceput dintr-o simpla gluma. Intr-o seara vorbeam prin mesaje si am inceput oarecum sa-l fac sa creada ca vroiam sa fiu cu el. Chiar nu stiam ce sa fac, sa opresc toata "chestia" aceea sau sa continui si totusi, am mers mai departe.
Si cand te gandesti ca din gluma se ajunge la ceva serios, nu iti vine sa crezi. Ajungang si la asta, sa explic la ce ma refer, la faptul ca cineva tot facea apropouri la cum ca noi doi eram impreuna, dar negam mereu si spuneam ca niciodata nu v-a fi nimic, dar ,niciodata sa nu spui niciodata.
E tipul acela care te face sa zambesti orice stare ai avea, cel mai frumos lucru sa te indragostesti de cineva care te face sa razi ^_^ .
In fiecare zi de atunci, in acelesi loc, ne intalneam. Pana intr-o zi, cand el numai apare. Nu primisem nimic, niciun mesaj sau apel prin care sa ma anunte ce s-a intamplat. L-am sunat, dar nu a raspuns. Doua zile nu am mai vorbit. Pe seara primesc un mesaj de la un numar nou unde scria ca daca vreau sa ma intalnesc cu el sa merg la "locul nostru".
Era tarziu, dar totusi nu am ezitat sa nu merg, vroiam sa stiu ce a patit.
Am ajuns acolo dar nu era nimeni. Am vrut sa plec dar ceva m-a oprit,m-am asezat pe o banca si am asteptat ceva timp, dupa care primesc un alt mesaj. Imi tresarase inima, dar era doar de la mama, imi spunea sa vin acasa ca este foarte tarziu si nu stia unde sunt. Nu i-am raspuns, m-am ridicat sa plec si  apare in fata mea. M-a luat in brate si mi-a multumit pentru ca am avut rabdare, si nu l-am parasit chiar daca nu am stiut ce se intamplase si ca l-am lasat sa ma priveasca cateva minute din umbra.
Am fost surprinsa, nu credeam ca vroia doar acest lucru. De atunci mi-am dat seama ca este special si ca iubirea trebuie pretuita.