EL..

-Iar te gandesti la el?
-Mi-e dor de el.
-Dar nu-ti acorda atentie,iti acorda,dar nu cat vrei tu.
-Il iubesc,ma obisnuiesc cu ideea.
-Vei suferi.
-Si care-i faza? Nimeni nu stie noptile pierdute pana tarziu cu lacrimi in ochi,suspinanad in liniste. Este pentru mine ca o ciocolata care nu ii pot rezista,un drog. Tot timpul este in gandul meu. Am spus ca numai ma indragostesc,am pu punct,pana a aparut EL.
-Vorbesti asa de frumos despre el,dar el face la fel?
-Nu stiu. Poate.
-Atunci cum de il iubesti?
-Cum de il iubesc? Nu stiu. Iubirea nu se explica... Adica pot explica de ce simt asta. Pentru ca ma intelege si ma asculta cand am ceva,ma tachineaza,in plus de asta este "el" in preajma mea,si eu la fel,nu trebuie sa ma comport diferit cand suntem impreuna.
-Spun multe cuvintele tale. Dar ai spus ca plangi,de ce?
-Pentru ca numai rezist,multe lucruri imi pun bariere.
-Barierele se ridica la un moment dat.
-Uneori se strica.
-Deci,pana la urma,plangi din pricina lui sau pur si simplu sa te racoresti? Stii cum se spune ca lacrimile alina sufletul.
-Plang cand simt ca ma prabusesc si da,plang si pentru ca ma cert cu el,si imi este dor de el,sunt o fire sensibila,nu pot trece cu vederea.
-Chiar il iubesti.

-Da,il iubesc <3 !