Zi cu zi...

Cu lacrimile in ochii si intuneric in camera, te gandesti cum ar fi ca acum sa stai langa el si sa te stranga in brate, sa nu iti mai dea drumul pana dimineata, sa te sarute pe frunte, asa cum iti place, si sa iti spuna ca v-a fi acolo mereu, de cate ori te vei simti singura sau vei avea o alta problema.
Ai vrea sa numai stai noaptea pana tarziu doar pentru a simti ca traiesti din nou acele momente cand vorbeati prin mesaje.
Ai vrea sa nu te mai doara sufletul. Este un sentiment atat de dureros. Nu ai pofta de viata, de manacare, nu suporti pe nimeni sa fie in preajma ta, te scoate din sarite doar gandul ca l-ai vede langa altcineva.Si iti vine sau nu sa crezi, vine si acea zi in care il vezi in compania altcuiva, in fata ta, fara sa-i pese cumva ca te doare sau in acel moment ai avea ochii plini de lacrimi si totusi au exploda, dar nu, iti vezi de drum cu zambetul pe buze.Dupa acea intalnire,  tot te mai gandesti la el, tot pe el l-ai alege dintre toti, pe el l-ai ierta pentru orice greseala pentru care ar face-o. Tot pe el il iubesti de iti e dor.