O alta poveste :3

De cateva zile ma gandesc la el si cum sa exprim ceea ce simt, "sentimentele". Imi suna ciudat. De ce?
Mi-am pus in gand ca numai ma indragostesc. De unde? A aparut el.
Pot spune ca l-am vazut acum, aproximativ 3-4 ani, sper sa nu exagerez, pentru prima data. Pur si simplu, nu il cunosteam, nu aveam nimic cu el, ii stiam doar numele si ... nu il suportam.
Timpul a trecut, si iata-ma aproape majora :D eee... daa!! Sa nu ne abatem de la micul meu, cum sa-i spun ... "Discurs pentru el" ,pentru a incerca sa-l fac sa inteleaga ce simt!!!
Stiu ca in fiecare vara statea la bunici lui, pana anul acesta, cand s-a transferat la liceul unde invat si eu.
Sa continui, zilnic mergeam impreuna, cu timpul a devenit simpatic, fara sa-mi dau seama ma atasasem de el. Cel mai mult imi placea rasul lui!
Totul a inceput dintr-o simpla gluma. Intr-o seara vorbeam prin mesaje si am inceput oarecum sa-l fac sa creada ca vroiam sa fiu cu el. Chiar nu stiam ce sa fac, sa opresc toata "chestia" aceea sau sa continui si totusi, am mers mai departe.
Si cand te gandesti ca din gluma se ajunge la ceva serios, nu iti vine sa crezi. Ajungang si la asta, sa explic la ce ma refer, la faptul ca cineva tot facea apropouri la cum ca noi doi eram impreuna, dar negam mereu si spuneam ca niciodata nu v-a fi nimic, dar ,niciodata sa nu spui niciodata.
E tipul acela care te face sa zambesti orice stare ai avea, cel mai frumos lucru sa te indragostesti de cineva care te face sa razi ^_^ .
In fiecare zi de atunci, in acelesi loc, ne intalneam. Pana intr-o zi, cand el numai apare. Nu primisem nimic, niciun mesaj sau apel prin care sa ma anunte ce s-a intamplat. L-am sunat, dar nu a raspuns. Doua zile nu am mai vorbit. Pe seara primesc un mesaj de la un numar nou unde scria ca daca vreau sa ma intalnesc cu el sa merg la "locul nostru".
Era tarziu, dar totusi nu am ezitat sa nu merg, vroiam sa stiu ce a patit.
Am ajuns acolo dar nu era nimeni. Am vrut sa plec dar ceva m-a oprit,m-am asezat pe o banca si am asteptat ceva timp, dupa care primesc un alt mesaj. Imi tresarase inima, dar era doar de la mama, imi spunea sa vin acasa ca este foarte tarziu si nu stia unde sunt. Nu i-am raspuns, m-am ridicat sa plec si  apare in fata mea. M-a luat in brate si mi-a multumit pentru ca am avut rabdare, si nu l-am parasit chiar daca nu am stiut ce se intamplase si ca l-am lasat sa ma priveasca cateva minute din umbra.
Am fost surprinsa, nu credeam ca vroia doar acest lucru. De atunci mi-am dat seama ca este special si ca iubirea trebuie pretuita.

Grija fata de copii

Intr-o dimineata un copil pleaca de acasa. Este gasit dupa 5 zile in parcul Herastrau. Este intrebat de catre politistul care il gaseste de ce a plecat de acasa? Mentionez ca acest baietel avea doar 11 ani iar raspunsul lui a fost urmatorul,am vrut sa am o alta viata,decat pe cea care o am acasa. Politustul a incercat sa afle mai multe, dar acesta i-a spus ca nu-i v-a mai povesti altceva.
Si-a petrecut acele zile cu un program de joaca, si-a facut un grup de prieteni unde se intalneau in acelasi parc. Iar prietenii si i-a ales pentru ca nu a vrut sa fie asociat cu un copil cersetor,un copil care spala parbrize,un copil vagabond. Si-a procurat singur mancarea,fara a fura sau cersi. Isi facea rost de o suma de bani si isi cumpara ce avea nevoie de a se hrani.
In concluzie, trebuie sa avem grija de copii nostri,pentru ca de aceea ii nastem,trebuie sa le acordam timpul necesar de care au nevoie.

Oamenii

Si revin asupra unui subiect abandonat, gen, eu, o copila, am vrut sa schimb lumea, sa incerc sa fie toti buni, pana am descoperit ca "ieri vroiam sa-i schimb pe ei, astazi m-am schimbat pe mine. Am vazut cum sunt oamenii, rai, egoisti, retrasi, sa le fie bine doar lor, sa-i ajuti la greu iar dupa aceea sa te uite.
Mereu am avut senzatia si inca o am ca nimeni nu este asa, de ce?
Pentru ca toti suntem raniti,suferim din diferite motive si ne schimbam. Ceva acolo, ne face sa ne gandim ca este mai bine sa sufere si alti cum am facut si noi.
Ei bine, de la aceasta concluzie,  pe care multi o trag, ajungem sa ne doara sufletul pe fiecare in parte.

Inca o lacrima, o farama de suflet

Nu o sa plang din nou. Nu o sa plang. Nu voi plange. :'( Imi curg siroaie de lacrimi. Pentru ca am crezut din nou ca l-am gasit pe acel baiat "fain". Imi acorda toata atentia lui, la inceput, dupa ceva timp se schimba brusc. Ma durea indiferenta lui. Cum se face ca ieri eram totul, astazi nimic?!
Si asa se duc sperantele de a intalni baiatul cu care sa te intelegi.Il acceptam cu orice chestie, ii suportam glumele, imi placea cand se enerva din orice chestie si dupa il pupam si se calma. 
Si ma gandesc daca el macar o clipa a stat intr-o noapte cu gandul la mine, daca a tinut putin la mine. Nu as fi vrut nimic de la el,in afara de toata iubirea, afectiunea si atentia lui.Si cum era vorba aia?! Nu plange ca sa terminat,zambeste ca sa intamplat. Cum as zambi daca lacrimile imi curg pe obraz?  L-as vrea inapoi. As da timpul inapoi sa nu sufar ca l-sm cunoscut.  Imi pare rau ca tin asa mult la unii care, cred,  ca nu merita un gram.

Momente

Stai pana tarziu sa vorbesti cu el. La un moment dat intra, vorbiti, aveti o banala conversatie si ramai cu ochii pe pereti si te uiti din cand in cand daca a iesit,si nu, si nu, tot conectat este dar nu vorbeste cu tine.
Iti faci fel si fel de scenarii, false. Adormi plangang cu speranta ca il vei visa.
A doua zi iti amintesti ca este ziua ta. Ce zi banala, fara el totul devine negru, dar ce? Lui ii pasa? Nu.Primesti mesaje si apeluri inca de la primele ore, numai de la el nu. Fiecare sunet al telefonului astepti sa fie de la el, in speranta ca nu a uitat de tine.
Si trebuie sa fi tare, cu zambetul pe buze cand iesi pe usa,pentru ca sa nu isi dea seama nimeni de durerea ta.Primesti un mesaj, de la el, "La multi ani iubi ..." ... iti pare, gen, ca ce mai mi-ai dat si tu mesaj?! Mda...In fine...Sa nu se simta prost omul arunca si el un mesaj.Te refuza cand  il intrebi daca vrea sa vina la bar sa beti un suc, si nu-si da seama ca te simti ca dracu. Arunca scuze penibile pentru a nu da explicatii.
Sfarsiti printr-o discutie rautacioasa si o "despartire" fara cuvinte.

24 de ore

Viata este scurta si se spune ca fiecare trebuie sa be gasim iubirea. A mea este mai ciudata,am gasit-o dar dupa cateva ore am pierdut-o.
Intr-o zi am vrut sa merg cu autobuzul si sa numai folosesc avionul. Am gasit un anunt referitor la ceea ce doream eu,pe cineva disponibil cu o masina mica. Am mers cu el,am tot povestit fel si fel de chestii despre orele de curs pana le-am epuizat. La un moment dat aveam nevoie la toaleta,am oprit la o benzinarie si am ramas blocata acolo, am stricat broasca de la usa dar am reusit intr-un final sa o deschid. M-am dus la el furioasa si l-am intrebat cum de nu ma auzit batand in usa si strigand dupa ajutor? Dupa aceea i-am spus sa plecam,vanzatorul spunand ca este mai bine sa o ia pe autostrada,l-am intrebat daca stie drumul si a spus ca da,de fapt mintea,numai fusese pe acolo niciodata. A luat-o pe un drum ocolitor care credea ce este o scurtatura. Mergeam mai bine de 2 ore pe drumul acela si numai se sfarsea sa dam de autostrada. 
Lasandu-se intuneric o masina in fata noastra ne loveste. Ramanem ceva timp inconstienti,dupa care ma trezesc,i-au telefonul si incerc sa ies din masina. Incerc sa prind semnal pentru suna la urgente,dar in zadar. Il credeam un psihopat. S-a apropiat de mine si ma intrebat ce fac,i-am spus si am intrat inapoi in masina. A fost o noapte groaznica,in acel loc se petreceau lucruri infioratoare inca din anii '50-'60. Ne-am mentinut in viata cat am putut.Am vrut sa merg sa leg un telefon la un stalp,inainte de a iesi din masina,l-am sarutat. Am reusit,am sunat la urgente dar semnalul era foarte slab. Cand am coborat in fata mea era o femeie,parea moarta,ingrozitor,m-am intors inapoi dar el,murise, stia ca am sa reusesc si el nu. In tot timpul petrecut cu el,am invatat sa iubesc in cateva ore.
Nu poti explica iubirea.

EL..

-Iar te gandesti la el?
-Mi-e dor de el.
-Dar nu-ti acorda atentie,iti acorda,dar nu cat vrei tu.
-Il iubesc,ma obisnuiesc cu ideea.
-Vei suferi.
-Si care-i faza? Nimeni nu stie noptile pierdute pana tarziu cu lacrimi in ochi,suspinanad in liniste. Este pentru mine ca o ciocolata care nu ii pot rezista,un drog. Tot timpul este in gandul meu. Am spus ca numai ma indragostesc,am pu punct,pana a aparut EL.
-Vorbesti asa de frumos despre el,dar el face la fel?
-Nu stiu. Poate.
-Atunci cum de il iubesti?
-Cum de il iubesc? Nu stiu. Iubirea nu se explica... Adica pot explica de ce simt asta. Pentru ca ma intelege si ma asculta cand am ceva,ma tachineaza,in plus de asta este "el" in preajma mea,si eu la fel,nu trebuie sa ma comport diferit cand suntem impreuna.
-Spun multe cuvintele tale. Dar ai spus ca plangi,de ce?
-Pentru ca numai rezist,multe lucruri imi pun bariere.
-Barierele se ridica la un moment dat.
-Uneori se strica.
-Deci,pana la urma,plangi din pricina lui sau pur si simplu sa te racoresti? Stii cum se spune ca lacrimile alina sufletul.
-Plang cand simt ca ma prabusesc si da,plang si pentru ca ma cert cu el,si imi este dor de el,sunt o fire sensibila,nu pot trece cu vederea.
-Chiar il iubesti.

-Da,il iubesc <3 !

Zi cu zi...

Cu lacrimile in ochii si intuneric in camera, te gandesti cum ar fi ca acum sa stai langa el si sa te stranga in brate, sa nu iti mai dea drumul pana dimineata, sa te sarute pe frunte, asa cum iti place, si sa iti spuna ca v-a fi acolo mereu, de cate ori te vei simti singura sau vei avea o alta problema.
Ai vrea sa numai stai noaptea pana tarziu doar pentru a simti ca traiesti din nou acele momente cand vorbeati prin mesaje.
Ai vrea sa nu te mai doara sufletul. Este un sentiment atat de dureros. Nu ai pofta de viata, de manacare, nu suporti pe nimeni sa fie in preajma ta, te scoate din sarite doar gandul ca l-ai vede langa altcineva.Si iti vine sau nu sa crezi, vine si acea zi in care il vezi in compania altcuiva, in fata ta, fara sa-i pese cumva ca te doare sau in acel moment ai avea ochii plini de lacrimi si totusi au exploda, dar nu, iti vezi de drum cu zambetul pe buze.Dupa acea intalnire,  tot te mai gandesti la el, tot pe el l-ai alege dintre toti, pe el l-ai ierta pentru orice greseala pentru care ar face-o. Tot pe el il iubesti de iti e dor.