Inside me .

Cat de greu este sa uiti o persoana atunci cand o pierzi dintr-o prostie, din vina ta, pentru ca nu stii cum sa o apuci de mana si sa nu plece. Ai vrea sa opresti timpul in loc si sa fi-ti doar voi, dar ,ceva nu te lasa si va departati si mai mult. Cat de mult poate sa doara atunci cand iti amintesti de el si toate clipele impreuna si doare si mai mult cand stii ca nu se v-a mai intampla nimic intre voi, ca totul a fost ca o flacara de lumanare aprinsa si stinsa de un geam deschis si nu o mai poti aprinde pentru ca este curent. Poti sa lasi deoparte totul si sa vorbiti, asa cum poti inchide geamul si aprinde lumanarea, dar nu vrei si lasi totul la pamant. Tu nu il bagi in seama, el nici atat. De ce? Pentru ca vrea sa-ti demonstreze cum este sa fi tratat cu indiferenta si ca trebuie sa lasi deoparte orgoliul, sa pui pe primul loc sentimentele. Dar degeaba, tot nu se intampla nimic, daca nu ridici o mana. Sau poate te gandesti ca este mai bine, lui ii este mai bine fara tine si dai inapoi.
Luna plina, aer curatsi rece, zile intregi de cand nu a-ti mai vorbit sau vazut, sarutat, privit, doar lacrimi in ochi, fara pofta de mancare sau de altceva si o privire in gol care il asteapta pe el, venind, sa te i-a in brate si sa... te sarute pe frunte asa cum iti place. .. Doar visezi la aceste clipe frumoase!
Ai vrea sa apara mai ales atunci cand totul este cu susul in jos si nimic nu se mai intampla asa cum ai dori tu. Sa te ridice de jos si sa te indrume pe unde trebuie. Sa te faca sa plangi doar de bucurie.