Inside me .

Cat de greu este sa uiti o persoana atunci cand o pierzi dintr-o prostie, din vina ta, pentru ca nu stii cum sa o apuci de mana si sa nu plece. Ai vrea sa opresti timpul in loc si sa fi-ti doar voi, dar ,ceva nu te lasa si va departati si mai mult. Cat de mult poate sa doara atunci cand iti amintesti de el si toate clipele impreuna si doare si mai mult cand stii ca nu se v-a mai intampla nimic intre voi, ca totul a fost ca o flacara de lumanare aprinsa si stinsa de un geam deschis si nu o mai poti aprinde pentru ca este curent. Poti sa lasi deoparte totul si sa vorbiti, asa cum poti inchide geamul si aprinde lumanarea, dar nu vrei si lasi totul la pamant. Tu nu il bagi in seama, el nici atat. De ce? Pentru ca vrea sa-ti demonstreze cum este sa fi tratat cu indiferenta si ca trebuie sa lasi deoparte orgoliul, sa pui pe primul loc sentimentele. Dar degeaba, tot nu se intampla nimic, daca nu ridici o mana. Sau poate te gandesti ca este mai bine, lui ii este mai bine fara tine si dai inapoi.
Luna plina, aer curatsi rece, zile intregi de cand nu a-ti mai vorbit sau vazut, sarutat, privit, doar lacrimi in ochi, fara pofta de mancare sau de altceva si o privire in gol care il asteapta pe el, venind, sa te i-a in brate si sa... te sarute pe frunte asa cum iti place. .. Doar visezi la aceste clipe frumoase!
Ai vrea sa apara mai ales atunci cand totul este cu susul in jos si nimic nu se mai intampla asa cum ai dori tu. Sa te ridice de jos si sa te indrume pe unde trebuie. Sa te faca sa plangi doar de bucurie.

Fragmente

Povestile frumoase se petrec noaptea, de obicei. Nu gresesc, asa am patit si eu. Credeam ca intr-un final exista persoane "bune" care, nu ma v-a mai face sa suspins cand se lasa intunericul! Cine ma cred si eu sa visez la asa ceva?!
Cei pe care ii intalnim ne fac sa suferim, cu un motiv anume sau nu, pur si simplu o fac, poate ca nu au altceva mai bun de facut sau, fara sa isi dea seama. Iar, daca isi dau seama de ce fac, de cele mai multe ori, este prea tarziu, totul se duce pe "apa sambetei".
Spun ca ii frumos sa stai cu lacrimi in ochi, noaptea, sa privesti stelele, luna si cerul senin, in bratele lui, doar am spus, dar nu se intampla asa, gasesc sub bolta cereasca un refugiu pentru a ma mai linisti. Lacrimile curg pe obrazul infierbantat, iar langa mine nu e nimeni ca sa le stearga si sa ma stranga la piept, sa ma minta, ca totul va fi bine!
De ce tot visam noi oamenii ca putem avea totul, ca mai apoi, cand ajungem sa ne fie strivite toate visele, ne dam seama ca am irosit clipe scumpe din viata doar pentru implini ceva imposibil.
Imposibilul nu poate deveni mereu posibil.