Fara iubire XD

Dis-de-dimineata suna telefonul si ma trezeste brusc. Raspund:
-Da.
-Ce faci Georgi?
-Dorm!
-Keep calm friend.
-Hai zi ce vrei ca mor de somn.
-Vreau sa iesim azi, ce zici? Cred ca ai nevoie dupa ce... stii tu!
-Pfff... La cat?
-La 10:00 sunt la tine.
-Oke, te astept la 11:00.
-Normal, la 10:00 de abia te trezesti.
-Doar ma cunosti. Cat ii ceasul?
-7:30.
-WTF...PAAAAAAA!!!
Adorm la loc. Ma trezesc la 10:35 si fug repede sa fac un dus.
-Heloooo!!!
-Hoooo... Numai tipaaa! Aici sunt, gata la timp!
-Sigurr! Ai vazut cat este ceasul?
-Nu.
-Este 11:30. Hai misca-te!
-Oke. Unde merem?
-Pai bem un suc, ne plimbam, vedem noi.
-Mda... Stii ca n-am chef.
-Ce prost dispusa esti!
-Stii ca nu pot trece peste, mi-am dat seama ca il iubesc.
-Acum?
-Da. De ce esti asa surprins?
-Hai sa merem la suc si imi povestesti acolo.
-Bine.
Ne urcam in masina si nici unul dintre noi nu scoate un sunet pana cand ajungem la bar. Intre timp eu tot la el ma gandesc, ce frumos era sa fiu cu el si sa-l strang de mana, sa-l am cat mai aproape. Imi intrerupe visul :| :
-Hei??? Am ajuns.
-Oke.
-Ce vrei sa bei?
-Orice.
-Ceva tare?
-Nuu..
-Glumeam! :))
-Sigur.. Vezi ca ti-ai uitat hazul acasa.
-Huuu... Chitra!
-Iesi afara!
- :))
-Razi ca...
-Ce?
-Da!
-Hai povesteste-mi!
-Ce pot spune? :( M-a lasat pentru prietenii lui.
-Pe bune?
-Da. Sunt mai importanti ei.
-Nu plange.
-Cum sa ii aleaga pe ei, nu pe mine. Mi-a luat mult timp sa am incredere in el, si cand in sfarsit, il credeam, a dat cu "batul in balta", a stricat tot. I-am spus doar sa aleaga intre mine si ei. Mi-a spus ca l-am pus sa aleaga ca si cum m-ar fi pus el pe mine sa aleg intre mama si frate-mi, ca e absurd. Nu stiu ce poate fi asa absurd.
-Gata! Uite, sterge lacrimile si hai sa ne plimbam cu masina, ii bine?
-Da.
-Si cand ai de gand sa mi-l prezenti pe "domn", mai ales ca te face sa plangi? Apropo, stie ca suferi?
-Da.
-What?
-Dap... Odata m-a bufnit plansul cand eram cu el.
-Si?
-...
-Numai plange, te rog frumos.
-Nu pot.
-Vreau sa il am.
-Nu poti avea tot ce iti doresti in viata.
-Sigur.
-Liniste-te si continua.
-Stii cat de bine ma simteam?! Stii?! Ma simteam ca si cum zburam, eram in al noulea cer. Ma certasem cu el si am plecat acasa. Pe drum, nu stiu la ce m-am gandit si pentru prima oara, aveam lacrimi in ochii, prima oara de cand eram cu el. Credeam ca el nu o sa ma faca sa plang vreodata :( , neah... m-am inselat, asa am facut si in privinta celorlalti sau poate asa au vrut sa se comporte cu mine si ei de fapt nu sunt asa cum ii vad eu.
-Siiiii?
-Numai ma intrerupe!!!
-Okey fataaa :)))
-Terminaaa.
-Bineee... Continua!
-M-a ajuns din urma si m-a luat in brate, apoi si-a dat seama ca plang. Spunea cuvinte frumoase doar ca sa numai plang...
-Si daca chiar te iubeste?
-Da, sigur, maxim...
-Numai fi asa. De atunci de a mai incercat sa se impace cu tine sau sa-ti dea macar un semn?
-Ba da!
-Vezi? Nu te mai lasa dusa de val de tot ce spun ceilalti, pana la urma este viata ta, tu o traiesti, nu vine altcineva in locul tau.
-Nu. Doar m-as minti singura daca as crede ca ma iubeste, nu are rost.
-Care-i cea mai mare fobie a ta?
-Sa ma uite persoanele pe care le-am lasat in spate sau m-au lasat!
-De ce ti-ar mai pasa de asta?
-Pentru ca, nu stiu sa pierd persoanele pe care le iubesc! ♡
-Si totusi nu vrei sa accepti ideea ca te iubeste.
-...